Zona de confort

By January 9, 2017MOTIVATIE

Toate marile realizări sunt făcute când ieşim din „zona de confort”, zonă care, cu cât este mai confortabilă, cu atât este mai greu de părăsit.

Zona de confort este acel loc periculos în care noi ne instalăm și trăim zi de zi.

Această zonă se referă la spaţiul de lucru, la autoturism, telefon, televizor, la o sursă de venit care ne asigură haine şi mâncare, un loc în care nu ne lipsesc lucrurile vitale şi unde întâlnim rutina.

Cel mai periculos aspect al zonei de confort este incapacitatea noastră de a mai auzi și vedea îm jur. Suntem atât de absorbiţi de această zonă încât ignorăm până şi trecerea timpului.

Irosim prezentul şi îl dedicăm distracţiei ieftine şi rutinei zilnice.

Cei care îşi petrec viaţa în zona de confort, un confort relativ de fapt, temporar și care se va întoarce împotriva lor, au o filozofie aparte despre viaţă şi moarte.

Ei își spun: „Mâine mă voi trezi, voi începe următoarea activitate şi mă voi opri doar când voi termina. Am tot timpul din lume să îmi realizez visele. Există întotdeauna ziua de mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare, după sărbători, anul viitor… Nu am de ce să mă îngrijorez, chiar acum nu trebuie să schimb nimic.

Putem să ne dedicăm timpul realizării și conceperii unui plan de bătaie ori emisiunilor tv, internetului sau adunării forţelor pentru a porni ofensiva împotriva mediocrităţii, care însă toate vor începe de mâine sau de luna viitoare.

În felul acesta secundele se vor transforma în minute, minutele în ore, iar orele în zile, care apoi devin luni şi ani. Totul până într-o zi când ne vom da seama că am ratat toate şansele pe care ni le-a oferit viaţa. Ne vom petrece ultimii ani gândindu-ne la visurile care nu s-au împlinit niciodată, regretând toate lucrurile frumoase ce s-ar fi putut întâmpla, dar pe care le-am ucis prin lipsa noastră de acţiune.

Vreau să îţi spun o poveste care îți va arăta cât de dramatic este să te afli permanent în zona de confort şi care sunt consecinţele incapacităţii noastre de a înţelege caracterul implacabil al timpului şi al lipsei de acţiune.

 

Într-o zi, un om plutea cu barca lui pe fluviul Niagara. Apa era liniştită, soarele strălucea pe cerul senin, iar vântul adia cu blândeţe.

Plecase în larg fără să se îndepărteze prea mult de ţărm. Nu avea nici un motiv de îngrijorare deoarece făcuse asta de multe ori, era o rutină.

Îşi aruncă undiţa în apă şi îşi lăsă gândurile să plutească în voie, la fel ca barca care plutea în voia valurilor fluviului.

Dar toate lucrurile ajung în final la o destinaţie, chiar şi cele lăsate în voia sorţii.

Astfel, prins cu gândurile sale, omul nu observă că barca lui începe să plutească tot mai repede în josul fluviului.

Gândurile lui se concentrau asupra trecutului, apoi asupra viitorului, fără a fi atente la prezent.

Se mulţumea să se relaxeze şi să savureze din plin cerul senin, dorind să ignore marile provocări ale vieţii, dedicându-şi timpul plutirii la voia întâmplării pe fluviu.

Deodată este trezit la realitate de un sunet asurzitor, din depărtare. Abia atunci observă că barca lui luase viteză.

Se uită speriat în jur şi vede că malurile sunt departe, iar barca lui nu era dotată cu motor, ci doar cu două vâsle. Nu i s-a părut necesar să o doteze cu motor, deoarece el plutea pe ape line.

Omul nostru încearcă să înţeleagă ce se întâmplă, ce i se întâmplă, în timp ce vâslește cu disperare în susul fluviului.

Nu înţelegea cum a ajuns din ape calme şi line în apele tulburi şi mânioase pe care nu le putea controla.

În timp ce apele îl purtau spre hăul cascadei Niagara, mintea lui era o cascadă de gânduri şi sentimente.

Îşi spunea că ar fi fost bine să se fi gândit la consecinţele plutirii sale în voia sorţii.

Că ar fi fost bine dacă era mai bine pregătit şi echipat, dacă barca lui era dotată cu motor pentru orice situaţie, dacă și-ar fi dat seama mai devreme de pericol şi tot aşa: dacă, dacă, dacă…

Abia atunci a înţeles soarta îngrozitoare ce îl aştepta: datorită neglijenţei, delăsării şi indiferenţei sale, devenise victima propriei nepăsări de a ieşi din zona de confort şi de a acorda atenţie unui mediu ostil care îi putea pune capăt visurilor, oportunităţilor şi chiar vieţii.

Apoi s-a gândit că ar schimba totul în viaţa lui dacă ar mai avea o singură şansă.

Vâslind cu ultimele forţe împotriva curentului, continua să se gândească că ,dacă va  supravieţui, va preconiza şi va evita orice dezastru viitor, va anticipa consecinţele neatenţiei, delăsării şi indiferenţei şi va auzi toate semnalele ce preced un pericol. Va vedea toate schimbările ce apar în jurul său şi va acţiona la timp pentru a avea o viaţă împlinită.

 

De abia atunci când ne aflăm în astfel de clipe, ne dăm seama cât de important este să nu ne lăsăm înşelaţi de mirajul zonei de confort şi să apreciem la justa ei valoare viața şi oportunităţile pe care aceasta ni le oferă, talentele cu care suntem înzestraţi şi timpul limitat pe care îl avem la dispoziţie.

Este momentul să ne punem fiecare întrebarea: eu în ce ape „plutesc”? Pentru că fiecare dintre noi plutim, ne îndreptăm în acest moment într-o anumită direcţie şi trebuie să vedem dacă aceasta este cea bună.

De multe ori, direcţia cea bună nu este întotdeauna şi cea mai uşoară.

Important este să mai avem suficient timp pentru a vira în direcţia cea bună.

Succesul sau insuccesul nostru depinde de cunoştinţele şi de sentimentele generate de aceste cunoştinţe.

Cea mai importantă este acţiunea: ce facem cu cunoştinţele şi sentimentele noastre.

Fără acţiune totul este nimic, plutim din derivă ca omul din poveste.

Toate acţiunile de astăzi produc consecinţe mâine.

Cea mai preţioasă resursă pentru noi toţi, atât săraci cât şi bogaţi, este TIMPUL.

Timpul nostru pe acest pământ este limitat, iar oportunităţile vin și pleacă, de aceea nu trebuie lăsate să ne scape.

Mai bine să facem ceva constructiv cu timpul pe care îl mai avem, decât să observăm cu nepăsare cum viaţa trece pe lângă noi.

 

Alege și tu un stil de viață Da! Vreau Pot și Fac! Acum este cel mai mai moment!

Distribuiri